Aşa fac eu...altfel...

Când totul pare trist, anost, plictisitor... nu mai arunc cu vorbe, nu mai rănesc, nu mai resping...scriu. Nu mă pricep la cuvinte, dar scriu cu sufleul pentru că vreau să rămană intact dincolo de dezamăgiri... Păstrez naivitatea unui zâmbet de copil, pentru că în aparenţă sunt puerilă... timpul mi-a transformat caracterul, nu şi sufletul... Nu am visat să fiu să fiu prinţesă dar am înţeles că ...orice femeie este regină din clipa in care incepe sa iubescă un barbat...