Suflet....

5:25...privesc pe geam....aud ciripitul păsărilor,câteva maşini trecând şi gândul imi zboară către locul cel mai drag sufletului meu...acasă♥ acolo unde ani la rând m-am simţit protejată de iubirea nemărgintă a unor oameni care au cel mai important statut....cel de părinţi...!Ei sunt singurii cărora le duc dorul,cei care mă susţin,cei care mă iubesc cu tot cu eşecuri,greşeli şi reuşite ! Cu privirea tristă privesc la o poză...o poză de familie,icoana sufletului meu!...distanţa,dorul,noul,dezamăgirile,bucuriile,tristeţea...toate mă fac mai puternică,mai încrezătoare,mai motivată!Acum că frumuseţea lunii a fost singura care m-a făcut să imi deschid sufletul..ea se pierde...semn că am spus tot ceea ce sufletul meu dorea să fie spus.Aştept ca prima rază sa mă încălzească.....apoi preţ de câteva minute,cu ochii închişi să-i pot strange în braţe pe cei care mi-au oferit cel mai frumos lucru,viaţa!Vă iubesc <3
Pentru că dorul de ei mă strânge apăspător şi rece...nu am vrut ca aceste cuvinte să se piardă...Chiar dacă durerea sau deznădejdea imi vor umple viata, ştiu că deasupra acestei furtuni am mereu DRAGOSTEA LOR..sunt cel mai frumos cadou de la Dumnezeu...